Idei principale:
Tratatul și acordul propuse de Rusia Statelor Unite și NATO sunt mai degrabă ultimatumuri, dar ce prevederi conțin ele?
Cum dorește Putin să arate arena internațională?
Ciclurile din istoria Rusiei și dorința de revanșă
Putin vrea să împartă lumea în sfere de influență după modelul Molotov-Ribbentrop
De ce a acceptat administrația Biden să negocieze cu Kremlinul
De ce este importantă Ucraina pentru Rusia
Care sunt liniile roșii ale Rusiei și la ce sunt ele bune
Situația politică internă din Ucraina
Cât de puternică este astăzi armata ucraineană după șapte ani de modernizare
De ce Putin crede că o Ucraină pro-occidentală nu există, și doar una pro-rusească
Concluziile după video-conferința Biden-Putin
Cum s-ar putea încheia negocierile cu Rusia de la Geneva și Bruxelles?
Va renunța NATO la Deveselu ca să calmeze Rusia?
Contributors: Criza internațională declanșată de masarea trupelor ruse la granițele Ucrainei a intrat în fază birocratică odată cu avansarea unor proiecte de tratat, de către ministerul rus de Externe. O scurtă recapitulare: la 7 decembrie, președinții Biden și Putin au o conferință video de două ore. Câteva zile mai târziu, Putin anunță că Rusia va prezenta propuneri concrete. La 15 decembrie, la Moscova, unui trimis special american i s-au înmânat proiectele de tratat. Un exercițiu de ciudată transparență, două zile mai târziu documentele sunt postate pe site-ul MAE al Rusiei. Ele sunt respinse, atât de NATO cât și de Casa Albă, însă americanii anunță că vor discuta cu rușii, pornind de la documentele avansate de aceștia. Vreau să faceți un inventar al ideilor din aceste documente. Ce ați reținut din ele?
Armand Goșu: Aș începe prin a spune că seamănă cu un ultimatum, nu cu textul unui tratat. E mai degrabă un program de politică externă al Rusiei lui Vladimir Putin, nicidecum un text juridic. Fiecare articol, aproape fiecare paragraf încalcă principii de drept internațional.
Concluzia mea este că nici măcar rușii nu cred că textul avansat poate servi ca bază de negocieri serioase. E mai degrabă o pârghie de presiune asupra americanilor. E un exercițiu propagandistic. Și un joc la intimidare, în care, cine clipește primul pierde.
Dacă vrei cu adevărat să negociezi ceva, nu publici înainte astfel de documente. Oricum, nu există precedent la ce a făcut acum Rusia.
Pentru că mi-ați cerut, o să amintesc conținutul principalelor articole. Deci…. Rusia și SUA se angajează să nu întreprindă nimic care ar putea afecta securitatea celeilalte părți. Să nu folosească teritoriul altei țări pentru a declanșa un atac armat împotriva celeilalte părți. Să nu amplaseze rachete cu rază scurt și medie și cu baza la sol care să poate lovi teritoriul celeilalte părți. Să nu desfășoare arme nucleare în afara țării și să readucă în țară armele din afara granițelor.
Cel puțin trei articole se referă la contextul ucrainean și la situația din bazinul Mării Negre din ultimele luni. Deja celebrul articol 4 prin care SUA se angajează să nu extindă NATO spre est și să respingă candidaturile fostelor republici sovietice în cazul în care vor cere să adere la Alianța Nord-Atlantică. Mai mult, SUA nu va desfășura infrastructură militară pe teritoriul fostelor republici sovietice care nu sunt membre NATO și nu va coopera militar cu acestea. Mai este un articol care prevede că părțile nu vor desfășura trupe și nici disloca armament în zone în care aceste acțiuni ar fi percepute ca o amenințare la adresa securității naționale de cealaltă parte.
Asta înseamnă că dacă vrei să aduci niște tancuri în România sau tunuri pentru un exercițiu de artilerie….. Rusia poate să spună, nu!
Chiar dacă mi-au scăpat unele detalii, sper că nu din cele importante, vă puteți face o idee despre ce încearcă să obțină Putin prin aceste negocieri. Totul în numele securității Rusiei care se simte amenințată.
Celălalt document se intitulează acord, saglașenie, și ar fi între țările membre NATO și Rusia. Și acest document are ceva prevederi care par dedicate situației din zona Mării Negre. Părțile vor coopera pentru a evita incidentele de zbor în Marea Neagră. Vor împinge manevrele mai departe de frontieră. Se exclude extinderea NATO, în mod particular aderarea Ucrainei. Statele NATO renunță la orice activitate militară în Ucraina, în state din Europa de Est, Caucazul de Sud și Asia Centrală. Și mai este un articol ciudat, care spune că părțile nu-și dislocă forțele militare și armamentul pe teritoriul unui alt stat european în plus față de ce erau staționate acolo în mai 1997.
Nu înțeleg, nu mi-e clar ce vor aici rușii. Asta poate însemna că orice militar sau armament NATO din România, Bulgaria, Polonia, Țările Baltice, să dau exemplul flancului estic, ar trebui evacuat și armamentul retras și revenită la situația dinaintea summit-ul NATO de la Madrid din 1997.
Ce uită Putin, este că SUA până la anexarea Crimeei nu și-a desfășurat trupe suplimentare pe flancul estic. Abia după 2014, deci după agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, NATO a adoptat decizii privind consolidarea flancului estic. Care flanc a rămas până astăzi, prea puțin consolidat, în fața amenințărilor Rusiei.
Contributors: Tot ce ați amintit mai sus face parte din programul de politică externă a lui Putin, cel puțin așa ați afirmat. Cum explicați faptul că la 30 de ani după colapsul Uniunii Sovietice, Putin avansează această agendă?
Armand Goșu: Vladimir Putin e nemulțumit de statutul Rusiei pe arena internațională și refuză să accepte primatul american și lumea monopolară, adică cu un singur centru major de putere, Statele Unite. Cum au făcut Germania și Japonia, după război, care au acceptat poziția dominantă a SUA și s-au integrat cu succes într-o pax americana.
Ce s-a întâmplat în ultimele trei decenii…. ține de ciclurile obișnuite din istoria Rusiei. După înfrângeri severe, Rusia traversează reforme politice, sociale, dar mai ales economice, își reface capacitatea militară și încearcă să-și ia revanșa. Sunt cicluri istorice ale Rusiei de mai bine de 300 de ani.
E ceva literatură pe subiect, iar tema a fost destul de dezbătută în mediile culturale moscovite, la mijlocul anilor ’90. Am fost și eu influențat de această teorie iar asta se vede în primele articole despre Rusia pe care le-am publicat în reviste românești. Cred că n-a fost curs despre istoria Rusia la care să nu le vorbesc despre asta studenților mei.
Câteva exemple, pe scurt: Petru cel Mare a fost înfrânt de suedezi la Narva. S-a dedicat reformelor economice, a manufacturizat Rusia, iar la Poltava și-a luat revanșa în fața lui Carol al XII-lea. Înfrântă în războiul Crimeii, Rusia intră pentru două decenii în cel mai amplu ciclu reformator, și-și ia revanșa prin pacea de la Berlin. După ce Japonia i-a administrat o înfrângere severă, sub presiunea revoluției, Nicolae II a trebuit să accepte reforme. Dar bolșevicii au ajuns la putere, astfel că Rusia a fost privată de potențial uriașele câștiguri pe care le-ar fi obținut dacă s-ar fi aflat în tabăra învingătoare după Primul Război Mondial. Și așa mai departe…
Mai recent, după prăbușirea Imperiului Sovietic și înfrângerea în Războiul Rece, Elțin și mai ales Putin au început reforme serioase care au permis refacerea capacității militare a Rusiei, care în ultimul deceniu a contestat deschis ordinea internațională dominată de americani. Iar acum, Rusia e suficient de puternică – cel puțin așa crede Kremlinul – ca să anuleze în favoarea sa, măcar o parte a consecințelor pierderii Războiului Rece și să-și ia revanșa. Acest cuvânt revanșă… e foarte important. Revanșa e motorul care pune în mișcare politica externă și de securitate a Rusiei.
Contributors: Am înțeles… Iar cele două documente prezentate de diplomația rusă reflectă felul în care Putin ar dori să arate lume. Și… ce se va întâmpla? Urmează o nouă împărțire a lumii? Să ne temem de război?
Armand Goșu: Președintele Putin speră să intre într-o negociere seriosă, să treacă de etapa discuțiilor preliminarii. Forțează discuții, consultări, negocieri, amenințând NATO și mai ales SUA, cu invadarea Ucrainei. Publicarea celor două documente… să zicem că a fost primul pas; da, Putin a cerut foarte mult. Americanii au acceptat să discute pe tema securității Rusiei și vor răspunde celor două documente. Vor fi discuții, delegația americană se va întâlni cu rușii la Geneva, la 11 ianuarie, cu aliații din NATO la 12 ianuarie, la un Consiliu NATO-Rusia, pentru care Moscova tocmai și-a dat acordul, iar pe 13 va merge la OSCE. Nu uitați că și americanii și rușii se cunosc foarte bine, au o lungă experiență de negocieri acumulată în timpul Războiului Rece.
Nu e cel mai bun moment pentru americani, ar fi preferat să nu poarte nicioadată aceste negocieri. De cealaltă parte, președintele Putin crede că e cel mai bun moment pentru Rusia, nu vrea să-l rateze, astfel că va forța un aranjament de securitate. Se teme să nu piardă un context favorabil; la Moscova unii comentatori afirmă că Rusia trebuia încă de acum cinci ani să ceară garanții de securitate. Și analiștii moscoviți se tem că peste 10 ani lumea ar putea arăta cu totul altfel, după un coflict sino-american, în care Rusia să nu mai conteze.
Spuneați de împărțirea lumii…. poate că Putin dorește un nou Pact Molotov-Ribbentrop, să împartă Europa Centrală în sfere de influență. Cum bine ați sesizat, asta e miza propunerii Moscovei.
Putin știe, în același timp, că documentele internaționale au o valoare de întrebuințare limitată. Din ele te poți retrage; sunt prevăzute condiții pentru asta. Avem nenumărate cazuri în ultimul deceniu, cel mai recent … tratatul de cer deschis, din care s-a retras Rusia. Rețineți că și SUA și Rusia s-au retras din mai multe tratate și acorduri, pentru că la un moment dat au considerat că prevederile sunt contrare intereselor lor. Așa că Putin se bazează pe forță, pe armata sa, pe tehnica ei de luptă, pentru a descuraja inamicul, nu pe hârtii cu multe semnături. În relațiile internaționale te temi de capacitatea militară a adeversarului, nu-ți este frică de hârtii.
În politica externă și de securitate, frica joacă un rol important, decisiv în luarea deciziilor.
În cazul nostru, escaladarea crizei până la izbucnirea războiului depinde de mai mulți factori. Sunt câteva elemente pe care nu le cunoaștem, de la violența noului val de Covid, la starea vremii, la disponibilitatea SUA și NATO de a negocia în continuare cu Rusia, la rezistența la stres a conducerii Ucrainei, mă refer aici la președintele Zelenski și anturajul său imediat.
După tonul conferinței anuale de presă de la Kremlin… aici mai mult speculez, Putin mi s-a părut încrezător în șansele de succes în negocierea cu americanii. Doar și faptul că le-a stricat sărbătorile de iarnă la Departamentul de Stat și birocraților de la NATO, și este un succes pentru Rusia. Desigur, Putin vrea mult mai mult.
Contributors: Dar pentru americani nu este riscant să intre într-o negociere cu rușii? Ce câștigă?
Armand Goșu: Câștigă timp. Nu le place, dar n-au de ales. Sunt obligați de context să negocieze. Nu vor să fie făcuți responsabili de o agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei. Noua elită democrată de la Washington nu vrea să conducă lumea. America s-a schimbat și pentru că lumea s-a schimbat mult. America nu mai vrea să fie solistă pe arena internațională, vrea să pună în operă coaliții cu geometrie variabilă. Cu Marea Britanie și Germania în Europa, în fața agresiunii Rusiei, cu Japonia și Australia în Pacific.
Exista temerea că Putin ar putea face ceva nechibzuit în decembrie, când se împlinesc 30 de ani de la colapsul URSS. Ar fi fost o acțiune simbolică, știți că lui Putin îi place simbolistica, el crede că acum își șlefuiește propria statuie din Panteonul Rusiei și-și pregăște locul din manualele viitoare de istorie. Runda de la Geneva o să aibă loc între Crăciunul și Revelionul pe stil vechi. Rușii se întorc din vacanța de iarnă după 15 ianuarie. Până la Olimpiada de iarnă de la Beijing, care începe la 4 februarie, urmează câteva săptămâni decisive. Diplomația rusă are o lună, începând cu 11 ianaurie, ca să-și dea seama dacă poate obține de la americani, măcar câteva din garanțiile la care visează. Vladimir Putin va merge la Olimpiadă. Șantajul Rusiei este evident: dacă SUA nu oferă garanții de securitate, măcar ceva din meniul compus de MAE al Rusiei în cele două documente, atunci Putin și Xi o să bată palma pentru o solidă axă anti-americană. Poate chiar în februarie, la Olimpiadă, acolo, pe loc…
Din ce spuneți, americanii sunt cu spatele la zid. Astea înseamnă că vor fi obligați să facă concesii? Adică să dea garanții de securitate Rusiei.
Armand Goșu: Cred că acesta este planul diplomației rusești. Cât privește diplomația americană… aici n-am expertiză, iar cei câțiva prieteni pe care-i am la Washington sunt mai degrabă rezervați. În primul rând, Joe Biden e obligat să se concentreze pe agenda internă, care e foarte complicată. Adăugați Covidul, tocmai a început un nou val. America n-a fost niciodată atât de divizată, cum este astăzi. Iar diplomația americană nu pare în cea mai bună formă. Nu mi-e clar ce decide Antony Blinken… după ce a declarat că e împotriva Nord Stream 2 iar peste o săptămână Merkel și Biden au binecuvântat proiectul. Se vede că lobby-ul german la Washington e mai puternic decât secretarul de stat. Iar deciziile majore le ia președintele Joe Biden, personal. De aproape un an, Departamentul de Stat are cu totul alte priorități și e fisurat între grupurile de lobbiști democrați iar grija lui Blinken e să țină un echilibru între aceste grupuri.
Reprezentanța permanentă a SUA la NATO o are în frunte pe doamna Julianne Smith, colaborator apropiat al președintelui Biden, ceea ce e foarte bine. Prioritatea americanilor e negocierea Conceptului Strategic a Alianței, cu accent pe simultaneitatea strategică, pentru ca NATO să facă față la două amenințări simultane, China și Rusia. Urmează alte două documente fundamentale ale administrației Biden, strategia de securitate și cea de apărare.
Ele vor suprinde un detaliu foarte important pentru Europa Centrală și de Est. China, și nu Rusia, va fi cel mai important inamic al SUA pentru următoarele decenii. Deci, din punct de vedere strategic, americanii nu au nevoie de Ucraina. Taiwanul e mult mai important pentru americani decât Ucraina, acolo își joacă soarta credibilitatea garanțiilor americane. În privința Rusiei, se pot imagina mecanisme de descurajare, cu flancul estic al NATO, din Estonia până în România, consolidat. Câteva mii de soldați la frontiera răsăriteană a NATO nu schimbă echilibrul strategic din regiune. Important este că americanii dau satisfacție românilor, polonezilor și balticilor și-i păstrează loiali. În ce privește Ucraina… nu cred că americanii sau alți membri ai Alianței Nord Atlantice se gândesc să construiască baze militare la Harkov sau Dnepropetrovsk.
Însă, dacă rușii atacă Ucraina, desfășurarea americană pe flancul estic va continua, din Țările Baltice și până în România, va crește numărul militarilor, echipamentelor, tehnicii de luptă. A repetat-o Jake Sullivan, consilierul pe securitate al președintelui Biden.
Tot nu mi-ați răspuns la întrebarea dacă americanii vor da rușilor garanțiile de securitate pe care aceștia le cer.
Armand Goșu: Nu cred că soluția pentru Vest este să facă concesii, pentru că s-a revenit la logica Războiului Rece. După o etapă de containment America intra în periode de discuții, negocieri, chiar ceva concesii tactice. Deci, potrivit logicii Războiului Rece, americanii ar trebui să trimită câteva mii de soldați în Dobrogea, unde e cea mai apropiată bază NATO de zona Donbass pentru a consolida flancul estic. Soldați, tehnică de luptă, rachete cu rază medie, adică ceva solid. După ce și-ar întări flancul estic, logic ar fi fost în România și Bulgaria, Statele Unite ar fi putut intra în etapa discuțiilor, negocierilor. Dar consolidarea flancului estic ar însemna anularea Actului fondator NATO-Rusia, ceea ce Vechea Europă nu acceptă.
Predați politică externă sovietică la Universitate, iar acum afirmați că Putin se inspiră din experiența Războiului Rece. Vă întreb, actuala situație tensionată este comparabilă cu criza rachetelor din Cuba. De asemenea, se vorbește despre finlandizarea Ucrainei. Sunt acestea soluții la actuala criză. La ce să ne așteptăm?
Armand Goșu: Ar fi o criză a rachetelor pe dos. Adică SUA joacă acum rolul Uniunii Sovietice. Analiștii ruși au propus această comparație, care a fost preluată și de comentatori occidentali. În toamna 1962, Hrușciov a dus rachete în Cuba, de unde puteau lovi principalele orașe de pe costa de vest a Statele Unite, având o rază de 2.000 km. Acum, americanii sunt acuzați că aduc sisteme de rachete în apropierea granițelor Rusiei. Numai că, rachetele americane nu s-au mișcat spre Est. Ceea ce nu-l împiedică pe Putin să acuze că de la baza de la Deveselu ar putea fi folosită pentru a trage cu rachete spre Moscova.
Sunt și comentatori care compară comportamentul liderilor politici în cele două momente. Pe lângă Putin care se joacă cu lumânarea aprinsă într-un depozit de artificii, Hrușciov pare un monument al echilibrului și predictibilității.
S-a vorbit mult despre finlandizarea Ucrainei. S-ar putea face dacă ar exista încredere între Rusia și Occident, ceea ce nu se întâmplă acum. Ar presupune cheltuieli militare exorbitante pentru Ucraina, pentru că cel mai bun garant al neutralității este o armată bine antrenată și echipată. Și ar trebui să presupună un premiu, cum ar fi aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană. Numai că nici UE nu se grăbește să deschide porțile fostelor republici sovietice. Recentul summit al Parteneriatului Estic confirmă ce vă spun.
În criza actuală, cu Ucraina amenințată de o invazie rusească, vor face sau nu americanii concesii?
Armand Goșu: Depinde. Dacă americanii vor să elimine posibilitatea unui atac al Rusiei împotriva Ucrainei ar trebui să-i ofere ceva lui Putin. De pildă recunoașterea anexării Crimeii, oricum occidentalii n-o să verse sânge pentru ai alunga pe ruși din peninsulă. Sau progrese notabile prin presiuni asupra Kievului, în sensul dorit de Kremlin, în reglementarea conflictului din Donbass. Deci o validarea a intepretării dată de Rusia acordurilor de la Minsk. Sau să promită Moscovei că Ucraina nu va fi primită în NATO. Că Alianța nu se va extinde spre Est. Cu alte cuvinte, Occidentul va recunoaște Rusiei o zonă de influență. Oricum, Biden a declarat că nu vede Ucraina în NATO în următorii 10 ani. De ce 10 și nu 20?
Celalălat scenariu, la fel de plauzibil ca și cel despre care am vorbit mai devreme, conține și elementul unei agresiuni, nu neaparat un război clasic. Să presupunem că americanii vor avea susținerea europenilor din NATO care sunt dispuși să meargă la război pentru Ucraina. Dacă văd că aliații lor sunt determinați să reziste Rusiei, o să discute, negocieze…luni și ani de zile, fără să acorde nimic din garanțiile pe care le cere Putin și atunci, astfel de crize o să tot apară în următorii trei ani. Și, foarte probabil, o să vedem și episoade de războaie locale, care vor dura câteva zile, maxim săptămâni. În ciuda a tot ce s-a spus și scris, a unor hărți de operațiuni publicate de presa internațională, Rusia nu are capacitatea să ocupe militar întreaga Ucraină. Cel mai probabil vor fi operațiuni limitate în zona Donbass sau maxim la ce era proiectul inițial Novorosia.
Ce înseamnă războaie locale, la ce fel de operațiuni vă gândiți?
Armand Goșu: De pildă, operațiuni purtate de unități speciale de mercernari “Wagner”. “Wagner” a apărut în Donbass, în 2014-2015, s-a extins apoi în Siria, Libia, centrul Africii, America de Sud. Abia după 7 ani UE a adoptat măsuri împotriva mercenarilor ruși, nu se știe cât vor fi acestea de eficiente.
Ca să-i parafrazez pe ideologii de ieri ai Kremlinului care spuneau nazad k Leninu (“Înapoi la Lenin!”), spun și eu astăzi nazad k Putinu. Să-l citim cu atenție pe Putin. Cum descrie Putin războiul din Ucraina? Drept un război intern, un război civil…. Cum o să arate? Ne spune secretarul Consiliului Rus de Securitate, Patrușcev, colaboratorul apropiat al lui Putin: Ucraina o să arate ca Afganistanul, după retragerea americanilor.
S-a scris mult despre faptul că Rusia dorește să mai anexeze cel puțin un culoar lat de 40-50 km, care să lege regiunea Donbass, prin Mariupol, de Crimeea, pe unde să aducă apă, pentru că în peninsulă este o mare secetă, iar ucrainenii au un sistem de a livrarea apei.
Armand Goșu: Sunt diverse scenarii. Cel despre care vorbiți este foarte popular printre cei care gândesc în paradigmă militară. Uriașele baze militare din Crimeea sunt vulnerabile prin absența unui cordon teritorial care să lege peninsula ucraineană cu teritoriul Federației Ruse, cu regiunea Donului. Numai că Putin a dovedit-o în 2014-2015 nu gândește în termeni militari, ci politico-strategici. El vrea toată Ucraina, nu doar fâșii din ea. Dar s-a trezit că timpul nu e de partea lui. Și a decis să acționeze.
De ce? Ce s-a schimbat în politica Rusiei, care să explice aceste concentrări de trupe la frontiera cu Ucraina?
Armand Goșu: Obiectivul strategic a rămas același. Ceea ce s-a schimbat e contextul intern ucrainean, contextul regional și a avansat – cu ajutorul consilierilor militari străini – modernizarea armatei ucrainene și transferul de tehnică militară modernă către Ucraina.
Dacă ne uităm la ce se întâmplă pe scena politică de la Kiev vedem că popularitatea președintelui Vladimir Zelenski, care a câștigat alegerile cu peste 73%, a scăzut serios. Mai mult, sondajele indică o scăderea dramatică a partidului prezidențial, Sluga naroda care câștigase alegerile parlamentare acum doi ani și are o majoritate confortabilă în Rada Supremă de 250 deputați din totalul de 450. Până în toamna 2020, deci la un an și jumătate de la alegeri, Sluga naroda a pierdut jumătate din simpatizanți. Scăderea a continuat. Sondaje de acum câteva luni indicau o cotă de 15%, astfel partidul prezidențial a pierdut aproape 30 de procente în doi ani și jumătate… ceea ce este enorm! Zelenski și partidul său au venit la putere pe un val de anti-corupție. Speranțele au fost mari. Așteptările au fost uriașe. Iar puterea a livrat prea puțin, tocmai pe anti-corupție. Să vină secretarul de stat american, Anthony Blinken să-ți spună că din bugetul Ucrainei se fură 40 miliarde de dolari, iar miniștrii guvernului de la Kiev ridică din umeri… e limpede că lucrurile nu pot continua așa.
Asta explică, cel puțin parțial, de ce a crescut popularitatea principalului partid de opoziție, care e și un partid pro-rus, Platforma opoziției – Pentru viață, condus de Viktor Medvedciuk, prieten personal al președintelui Vladimir Putin. De altfel, liderul de la Kremlin a fost nașul de botez al fiicei oligarhului ucrainean, care pe atunci era șeful administrației prezidențiale a președintelui Leonid Kucima. Medveciuk e un personaj foarte, foarte …. sulfuros. Ar fi un subiect de serial pe Netflix.
La începutul verii anului trecut, împotriva deputatului Medvedciuk, procurorul general al Ucrainei a început cercetările sub acuzația de trădare, colaborare cu organizație teroristă… sunt mai multe capete de acuzare, toate spectaculoase. Ancheta nu s-a încheiat, „omul lui Putin din Ucraina” – cum este considerat – e în continuare consemnat la domiciliu. Încă un detaliu important: puțin înainte de începerea anchetei procuraturii, două canale de televiziune controlate de Medvedciuk și mai multe portaluri de internet au fost închise. Trebuie să știți că din cauză că după anexarea Crimeii posturile rusești au fost interzise în Ucraina, propaganda rusă s-a scurs prin media holdingul lui Medvedciuk.
Rețineți conturul personajelor și dinamica lor din fotografia scenei politice de la Kiev: „omul lui Putin” amenințat de o condamnare pentru trădare …. un lung proces, probabil o condamnare, ceea ce scoate din joc cea mai importantă piesă a Kremlinului, de pe tabla politică ucraineană; arsenalul propagandistic al Rusiei scufundat; președintele Zelenski și partidul său pierd din popularitate, ceea ce, fără îndoială, creează o anumită nervozitate pe culoarele puterii, la Kiev. Nu e vorba de panică, alegerile sunt departe, președintele și parlamentarul n-au ajuns nici măcar la mijlocul mandatului.
Să nu uit, alte trei potențiale motive de criză. E vorba de ancheta publicată recent de Bellingcat privind operațiunea senzațională a serviciului secret al armatei ucrainene împotriva mercenarilor ruși „Wagner”. Dacă mai țineți minte… rușii arestați la Minsk de KGB, sub acuzația că pregăteau o lovitură de stat împotriva lui Lukașenko, în iulie 2020, cu două săptămâni înaintea alegerilor prezidențiale din Belarus. Ei au fost atrași, aduși acolo de serviciile ucrainene, și nu au fost capturați pentru că ar fi fost o defecțiune în lanțul de comandă de la Kiev. În ultimul moment, din rațiuni politice, s-ar fi renunțat la operațiune. Se vorbește de trădare, de agentură rusească la cel mai înalt nivel al puterii… Suspiciunile privesc persoane din anturajul președintelui Zelenski. A doua temă cu potențial uriaș de criză: acuzația de complot și pregătire a unei lovituri de stat la 1 decembrie, de forțe politice pro-rusești, în care este implicat oligarhul Rinat Ahmetov, patronul clubului Șahtior Donețk.Citeste continuarea pe Contributors.ro