După un an de COVID-19 în care privații au stat la cutie și au făcut bani din teste, guvernul Cîțu a dus mai departe opera lobbystului Victor Costache: au avut pe masă o ordonanță, deocamdată amânată, prin care mai dau un vagon de bani publici sănătății private.
Întrebarea care se pune: de unde obsesia pentru mutarea banilor publici către spitale private când ai avut un an în care zona publică a fost supusă unei presiuni groaznice, iar zona privată s-a comportat lamentabil? Ce îi mână în luptă pe Orban, Costache, Cîțu și cei ca ei?
Banii mutați din public în privat
E încă o lecție despre cum trebuie tratate luptele de tip Cîțu și Iohannis versus Orban. Sunt lupte superficiale, țelul pare să fie același pentru toți: cum să mutăm bani publici în privat, fie că o fac spre sănătate privată, spre administrarea pilonului 2 de pensii. Aceste subiecte revin recurent, e un asalt continuu.
Să înțelegem cinismul situației. O treabă am văzut-o cu toții. Când ai o situație gravă de pandemie, poți să iei clinicile private și să le transformi în discoteci private. Ăștia, când nu e rost de profit imediat, îți închid ușa în nas și punct.
O să ne vină, tuturor, rândul
Nu-mi place să pun problema generațional, dar am dezamăgirile mele legate de congeneri. Pot să înțeleg fascinația pentru piața privată acum 20 de ani. Noi, ăștia de 40+ am fost o generație traumatizată de inflație, crize, lipsurile anilor 90 și 2010. Dar au fost trase de aici toate concluziile greșite.
La 30 de ani să zicem că nu te poți vedea într-o situație de criză, pe tine și pe ai tăi. Dar pe la 40 de ani trebuie, dacă nu ai probleme grave de adecvare la realități, să te prinzi că îți va veni rândul într-o formă sau alta, că te vei confrunta, tu și ai tăi, cu boli care nu sunt doar dureri de măsele sau câte o dereglare minoră pe care ai rezolvat-o în vreo elegantă clinică particulară.
Iar acele crize din viața fiecăruia nu pot fi rezolvate pentru covârșitoarea majoritate fără susținerea sănătății publice. Nu vreți să știți câte mii de euro costă o operație banală în privat.
Ei bine, ce apare miercuri pe masa guvernului?
Mai puțini bani acolo unde deja sunt prea puțini
S-a născut o nouă tentativă tip Costache. Un text foarte bun de atenționare a fost semnat cu o zi înainte de medicul Sorin Paveliu (aici). Slavă cerului, deocamdată ordonanța a fost amânată. Dar faptul că tot revin astfel de tentative pe masa guvernului ne indică tendința: e o chestiune de timp până se va întâmpla.
Ce doreau cu această ordonanță? Să crească cu 10% numărul de paturi contractate de spitalele private. Ce înseamnă asta? Înseamnă reducere de la sănătatea publică cu 10%. Ce mai înseamnă?
Motivul „urgenței” este halucinant. Cică presiunea pusă de COVID pe sistemul public trebuie rezolvată la privat!
Umbra lui Victor Costache la Guvern persistă. Acum e consilierul „onorific” al lui Cîțu. Cum foarte bine spune Sorin Paveliu, și „onorificul” ăsta poate fi foarte lucrativ când propui legi care te avantajează direct. Mulți din mediul privat s-ar pune „onorifici”, dacă mediul în care lucrează ar profita direct de bani publici vărsați în businessurile lor.
De ce a cedat ministrul Mihăilă?
Îi dădusem un cec (sceptic) în alb Ioanei Mihăilă, superdiscreta ministră a sănătății. Eram sceptic pentru că și domnia sa venea din mediul privat de sănătate, o condiție obligatorie ca să te iubească Iohannis și ai săi. Dar Mihăilă tace și face, susține discret din umbră privatizarea sănătății. Asta se va întâmpla cât timp vom pune la șefia sănătății oameni care vin din mediul privat. Guvernul Cîțu pare un guvern de lobbyști și atât.
Acești oameni au fost votați, astfel de intenții erau ascunse și prin programul de guvernare, dacă aveai răbdare să citești. Mulți oameni care se pretind educați și mai șmecheri decât „știrbii pesediști” aprobă naiv astfel de măsuri fără să realizeze consecințele. Opoziția este undeva într-un colț. PSD nu știe să pună problema, nu se face auzit tocmai în chestiunile importante. Iar televiziunile de știri sunt pline de scandalurile din interiorul USR sau PNL, mari bătălii de putere interne.
Avem o vină colectivă pentru fenomenul deja prezent, al „morții cu zile”, fenomen generat de închiderea accesului la sănătate publică.
Cu privatizarea sănătății nu te joci. Astfel de măsuri devin ireversibile, e foarte greu să mai dai înapoi dacă apuci să le tot faci cadouri privaților. Ne-a trecut glonțul pe la ureche, ordonanța ar fi intrat în vigoare de la 1 iulie. Dar amenințarea e continuă cât timp reacția civică e atât de slabă.
Renate Weber, inamicul poporului
Renate Weber, șefa instituției Avocatul Poporului, a fost revocată în Parlament. PSD a anunțat că va contesta la CCR. Dar trebuie să recunoașteți că istoria are un umor nebun. Toți ăștia care o vor demisă urlau acum câțiva ani că e „lovitură de stat parlamentară” să dai jos Avocatul Poporului. Este comic să vezi că toate dezbaterile alambicate cu justiție și ordonanțe, cu „abuzuri”, aveau un singur subtext: de fapt și OUG-urile lui Dragnea, și secții speciale, și toate erau bune dacă eram „noi”, ăia buni, la putere.
Problema cu Renate Weber e că nu au de fapt niciun argument valabil s-o dea jos. Până și lipirea de ALDE, USL, și alte încercări de „mânjire politică” sunt ridicole. Nu ajungi acolo decât numit politic, problema e ce faci dup-aia. Iar Weber a făcut o treabă onorabilă.
Ce-ar putea avea cu Renate Weber, pe lângă faptul că nu e omul alianței binelui, PNL-USR? Poate e din nou istoria ironică, dacă n-o fi o coincidență sinistră, dar Weber e cea care a contestat la CCR ordonanța Costache în 2020, puțin înainte de pandemie. Argumentul împotriva acelei ordonanțe rămâne valabil și pentru ordonanța pe care au avut-o miercuri pe masă cei de la guvern:
În condițiile în care mare parte din finanțarea de la bugetul de stat va fi transferată către sectorul privat, efectele pe termen mediu și lung vor conduce la sărăcirea accentuată a sistemului public de servicii medicale, concomitent cu lipsa accesului la orice tip de servicii medicale al persoanelor care nu-și permit accesarea serviciilor private. Vor vota USR-PNL un avocat al poporului care să le conteste ideile de privatizării a sănătății? Evident că nu.