”Definiția democrației pornește de la ideea că puterea aparțină poporului. Nu e clar însă cărui popor. Unii consideră că puterea trebuie să aparțină poporului din tara respectivă. Greșit.
De multe ori puterea de a decide lideri, instituții, coordonatele „statului de drept” aparține liderilor altor popoare. Așa a apărut ceea ce eu numesc „democrație colonială”. (…) În ceea ce privește „sfaturile” pe care ni le dau americanii, la început ele erau transmise de vicepreședinte (Biden), apoi de un adjunct al secretarului de stat (Nuland), apoi de ambasadori (Gitenstein, Klemm, Zukerman). Acum, ele se transmit la nivel de adjunct de ambasador. Probabil pentru că importanța colonială a României a scăzut”, scria Adrian Năstase, pe blogul său.
Cam până unde se poate ajunge cu sfaturile și cu cei care le transmit, precum și ce se ascunde în spatele anticorupției putem deduce dintr-un fragment din volumul ”Omul din culise: rețeaua secretă a lui George Soros”, al lui Matt Palumbo, volum ce urmează să fie lansat în Statele Unite.
”În 2014, International Renaissance Foundation (înființată de George Soros în Ucraina, în 1990) și ONG-urile ucrainene cărora le oferea granturi susțineau activ înființarea Centrului de Acțiune Anticorupție (AntAc), care a devenit un puternic ONG în Ucraina. Până la finalul lui 2018, 17% din finanțarea AntAC a venit de la fundația lui Soros.
AntAC este condus de Daniela Kaleniuk, o avocată din Ucraina cu studii făcute în SUA. Potrivit Casei Albe, Kaleniuk a fost la Washington în decembrie 2015, întâlnindu-se cu Eric Ciaramella, angajat CIA și cel de la care a plecat primul impeachment al președintelui Donald Trump, după dezvăluirea discuției sale telefonice cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski.
AntAC a fost un ONG care a militat pentru crearea Biroului National Anticorupție din Ucraina (NABU), o poliție anticorupție care livra rezultatele investigațiilor către SAPO – Parchetul Național Anticorupție din Ucraina (merită menționat că Ucraina are nu numai poliție și procuratură anticorupție, ci și un tribunal anticorupție, situație regăsită doar în unele țări africane – n.red.). NABU este însărcinat cu cazurile mari de corupție. Are autoritatea de a investiga, nu însă și de a pune sub acuzare. NABU a fost creat în 2014, la insistențele Fondului Monetar Internațional, după eșecul instituției predecesoare – Comisia Națională Anticorupție. NABU a fost finanțat de guverne străine și s-a bucurat de sprijinul FBI. Ca toate grupurile cu denumiri orwelliene ale lui Soros, NABU este independent doar cu numele.
Odată ce administrația Obama dat legea pentru ”recuperarea activelor cleptocrației”, care să ajute la lupta anticorupție în alte state, Departamentul Justiției din SUA și FBI au început să-și externalizeze câteva activități în Ucraina, prin intermediul NABU.
În februarie 2015, în Ucraina a fost numit un nou procuror general, Viktor Șokin. El a devenit imediat controversat, pentru că l-a ajutat pe patronal companiei energetice Burisma, Mikola Zlocevski, să recupereze 23 de milioane de dolari, sumă care fusese blocată de autoritățile britanice. Burisma a devenit cunoscută pentru implicarea lui Hunter Biden în activitățile companiei, iar Zlocevski a fost unul dintre cei care pus umărul la numirea fiului vicepreședintelui de atunci al SUA în conducerea companiei, pentru un salariu de peste 83.000 de dolari pe lună.
Poziția ONG-ului AntAC față de procurorul general Șokin a fost limpede de la bun început. În decembrie 2015, ONG-ul a scris pe Twitter: ”Scopul #AntAC pentru 2016 este să-l forțeze pe #Șokin să demisioneze”.
Șokin a încercat să inițieze o investigație în cazul Burisma, care ”includea interogatorii și alte proceduri pentru toți membrii consiliului de administrație, inclusive Hunter Biden”. Această inițiativă nu s-a materializat, pentru că Joe Biden (atunci vicepreședinte) a amenințat că va bloca un împrumut de un miliard de dolari, dacă Șokin nu va fi înlăturat din funcție. Biden chiar s-a lăudat la o conferință a Council on Foreign Relations din 2018, spunând că, atunci când s-a întâlnit cu președintele Ucrainei, i-a spus: ”Plec peste șase ore. Dacă procurorul general nu este demis, nu veți primi banii. Să fiu al naibii. A fost demis”.
Biden a insistat pe demiterea lui Șokin pe baza suspiciunilor de corupție ale UE. Însă înregistrările oferite de deputatul ucrainean Andrii Derkaș arată că președintele Poroșenko a acționat la solicitările lui Biden. S-a dovedit că a fost un quid pro quo. ”În ciuda faptului că (Șokin) nu are acuzații de corupție și nu am găsit nimic în neregulă la el, i-am cerut să demisioneze”, spunea Poroșenko.
Într-o altă înregistrare, din martie 2016, cei doi au discutat despre cine ar putea să fie numit procuror general în locul lui Șokin și cine ar putea să fie și înlocuitorul noului procuror general. A fost menționat fostul procuror Iuri Luțenko. Casa Albă a menționat că președinții Biden și Poroșenko au vorbit și cu această ocazie. La finalul discuției, Biden a spus: ”Sunt un om de cuvânt. Și acum, când noul procuror este numit în funcție, sunt gata să semnez pentru noul împrumut de un miliard de dolari”.
Deputatul Derkaș a fost ulterior pedepsit pentru că a dezvăluit convorbirile telefonice dintre Biden și Poroșenko.
După ce înregistrarea a fost publicată, succesorul lui Poroșenko, Volodimir Zelenski, a cerut o investigație în acest caz, iar Departamentul Trezoreriei din SUA l-a sancționat pe Derkaș, spunând că înregistrarea audio este ”informație nefondantă” și este parte din campania ”pentru discreditarea oficialilor SUA”. L-au acuzat pe Derkaș, deputat atunci, că este ”agent rus”. (Și nici nu a fost greu, pentru că tatăl lui Derkaș a fost ofițer KGB – n.red.).
Sancțiunile împotriva lui Derkaș au fost instituite la un an după ce acesta s-a întâlnit cu Rudy Giuliani, la Kiev. Notele lui Giuliani arată că au discutat despre posibila fraudă cu banii oferiți de guvernul SUA. ”Singura informație pe care mi-a dat-o este un raport despre ajutorul străin de 5,2 miliarde căruia i s-a pierdut urma, iar 3 miliarde din acești bani erau ai contribuabililor americani, iar o mare parte dintre acești bani au mers la ONG-urile controlate de George Soros”, scrie Giuliani.
Când a început să se încingă campania prezidențială americană din 2016, Parchetul General al Ucrainei a început să investigheze activitatea AntAC legată de fraudarea a 2,2 milioane de dolari. I-au fost trimise întrebări și ambasadorului SUA de atunci, Geoffrey Pyatt. George Kent, numărul doi al ambasadei, i-a răspuns adjunctului procurorului general al Ucrainei spunând că SUA nu au ”nicio îngrijorare legată de modul în care sunt folosite fondurile pentru asistență”.
Kent a făcut presiuni asupra procurorului în privința AntAC. ”Investigarea Centrului pentru Acțiune Anticorupție în privința fondurilor pentru asistență primite de la noi este nepotrivită”, a scris Kent. Era pe 4 aprilie 2016, la mai puțin de o săptămână după demiterea procurorului general Șokin.
Câteva luni mai târziu, a fost numit procuror general Iuri Luțenko. El s-a întâlnit cu ambasadoarea SUA, Marie Yovanovitch. Luțenko spune că a fost șocat când ambasadoarea i-a dat o listă cu oameni care nu trebuie puși sub acuzare. Pe listă erau un fondator al AntAC și doi deputați din Parlamentul Ucrainei care au susținut agenda anticorupție a AntAC (beneficiind ei înșiși de pe urma actelor de corupție).
Jurnalistul John Solomon a scris că această listă venea cu un mesaj implicit pentru procurorul general: ”Nu vă atingeți de AntAC în timpul campaniei electorale din SUA, în care Soros o susține pe Hillary Clinton”.
Ce i-a făcut pe George Kent și pe ambasadoarea Yovanovitch să influențeze investigațiile din Ucraina? Faptul că era vorba despre o organizație creată și susținută de administrația Obama, de Departamentul de Stat, de FBI și de George Soros. O investigație în cazul AntAC ar fi putut scoate la lumină o mulțime de secrete – cel puțin faptul că acest ONG nu este deloc preocupat de corupție, așa cum susținea oficial.
Unele documente ale Fundației pentru o Societate Deschisă dezvăluite de John Solomon înainte de alegerile din 2016 arată limpede că despre asta era vorba. Un document vorbește despre implicarea SUA în Ucraina și arată cum ”acțiunile AntAC trebuie să primească consiliere și sprijin din culise din partea SUA, pentru a genera procese de corupție în Europa și SUA vizându-i pe liderii ucraineni”.
Un alt document descrie strategia AntAC de a-și face prieteni în agențiile guvernamentale, pentru a avea pârghii de influență în țările în care operează Soros. ”Am recunoscut importanța dezvoltării unor relații de susținere pentru întări rețeaua globală anticorupție. Ne-am gândit că vom obține asta ajutând și întărind un mediu politic favorabil cazurilor anticorupție la nivel înalt”.
Un asemenea prieten al AntAC era Karen Greenway, agent FBI care investiga cazul lui Paul Manafort în Ucraina. A apărut la evenimente organizate de Soros, iar apoi, la retragerea din FBI, a intrat în conducerea AntAC. ONG-ul ucrainean a confirmat că a avut contacte cu ea înainte ca Greenway să li se alature. AntAC a spus că a fost parte în „investigațiile” agentei FBI.
Un alt document este o listă cu ucrainenii care ar trebui investigați, inclusiv persoane care aveau legături cu Paul Manafort. Deși numele său nu era menționat, una dintre aceste persoane era Dmitro Firtaș, un miliardar ucrainean cu interese opuse lui Soros în afacerile cu energie din Europa. Firtaș s-a apărat în justiție și a câștigat procesul civil în care era acuzat că a fost implicat în spălare de bani împreună cu Paul Manafort, pentru scurt timp șeful de campanie al lui Dobald Trump.
Toate presiunile asupra procurorilor ucraineni s-au întâmplat în primăvara anului 2016, când Manafort s-a alăturat echipei de campanie a lui Trump. Era momentul în care compania de consultanță Fusion GPS (sub contract cu Partidul Democrat) începea să colecteze informații compromițătoare despre Trump, iar experta pe Ucraina a Comitetului Național al Partidului Democrat din SUA, Alexandra Chalupa, căuta informații compromițătoare despre Manafort. În acest timp, ONG-ul AntAC, finanțat de Soros, căuta informații despre asociații lui Manafort din Ucraina, iar ambasada SUA încerca să oprească orice investigație care ar fi îngreunat activitatea AntAC. Era limpede că motivele acestei poziții a ambasadei SUA erau legate de activitatea acestui ONG în interesul lui Clinton.
Procurorul general Luțenko a sugerat că ambasada SUA a pus presiune pe el, pentru ca diplomații americani de la Kiev nu doreau ca americanii să știe cine este ONG-ul finanțat cu banii contribuabililor. ”La vremea aceea, doamna ambasador se gândea că întrebările pe care procurorii le puneau cetățenilor ucraineni și funcționarilor ucraineni care mergeau deseori la ambasada SUA ar putea arunca o umbră asupra politicii anticorupție”, spunea Luțenko.