Fostul premier israelian Naftali Bennett, care a fost mediator între Moscova și Kiev la începutul războiului din Ucraina, în urmă cu un an, a declarat că țările occidentale au blocat negocierile între părțile implicate în conflict. Într-un interviu de 4 ore, fostul premier povestește cum s-au desfășurat lucrurile la acel moment și dezvăluie că au existat „17 sau 18 drafturi” de acord între Rusia și Ucraina în timpul negocierilor.
La finalul articolul poate fi urmărit interviul integral, video, cu subtitrare în limba engleză.
„Izbucnește războiul și eu sunt brusc între ciocan și nicovală. Pe de o parte, americanii în mod clar se așteaptă – situația e în mare parte condusă de americani – ca toată lumea să se ralieze cu Ucraina. Pe de altă parte, eu sunt în fața a două interese contradictorii. Unul este activitatea noastră de rutină în Siria. O dată sau de două ori pe săptămână atacăm prezența iraniană în Siria, iar Rusia, superputerea, are S-300 acolo. Dacă apasă un buton, piloții israelieni sunt doborâți. Cine îi va salva? Cine îl va salva pe următorul Ron Arad? Biden? Zelenski? Va fi problema mea. Așa că tot discursul despre a fi de partea bună a istoriei îl înțeleg, dar eu am o nevoie națională.
În al doilea rând, sunt mulți evrei în Ucraina și Rusia și, în calitate de prim-ministru al statului evreu, am o responsabilitate. Așa că ce puteam să fac? Am venit cu o strategie care spune: când sunt presat din două direcții, o iau în a treia direcție. Iar a treia opțiune era să stabilesc contacte cu ambele părți și să încerc să mediez. Știam că relația de încredere pe care am format-o cu Putin era un bun rar. America nu a știut cum să comunice în acel moment, nici azi nu știe. Nu credeam că mai este cineva care să aibă încrederea ambelor părți, poate Erdogan într-o oarecare măsură. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, am stabilit o regulă: mult ajutor umanitar, dar fără livrări de arme. L-am informat pe Putin despre tot ce am făcut. I-am spus lui Putin: ‘Instalez un spital de campanie în Liov.’ La telefon. ‘Am vrut doar să știi.’ Așa că el a spus: ‘Dacă îmi dai cuvântul tău că nu va deveni o ascunzătoare pentru arme și soldați, că nu va fi folosit pentru scopuri militare, nu e nicio problemă. Doar spune-mi unde va fi și mă voi asigura că nu va fi bombardat.’
Sunt două variante diferite. Putin are o variantă, Zelenski și Occidentul au altă variantă. Occidentul îl vede pe Putin ca un imperialist care vrea să cucerească mai multe locuri. Acum e Georgia, apoi aici, apoi acolo. Și dacă nu îl oprim în Ucraina o să meargă în Polonia și în țările baltice. Percepția lui Putin a fost, încă de la întâlnirea de la Sochi: stai așa, când cortina de fier a fost dărâmată, am avut o înțelegere cu Occidentul că nu vor extinde NATO și nu se vor atinge de tările vecine cu Rusia. ‘Nu-mi aduce NATO, dușmanul sau rivalul meu și de ce introduci Ucraina în NATO?’
Povestea merge mai adânc. Ca o paranteză, americanii au o doctrină veche de secole, numită Doctrina Monroe, potrivit căreia hegemonia asupra emisferei vestice, America de Nord și de Sud, aparține SUA. Încă de acum 200 de ani, nu voiau Franța și Marea Britanie acolo. ‘Nu veniți aici.’ Și într-o oarecare măsură, aceasta este percepția lui Putin: ‘Nu veniți aici, asta e grădina mea.’ Nu-mi propun să judec percepțiile, mie îmi pasă de interesul național al Israelului.
Știam că dacă nu iau alte măsuri voi fi forțat să trimit arme și voi pune în pericol evreii. Așa că i-am sunat pe americani, Blinken, Biden și Sullivan, consilierul pe securitate națională, și am zis: ‘Am acces la Putin și pot fi un canal de comunicare.’ Zelenski a luat inițiativa și a cerut contact cu Putin. Zelenski m-a sunat și mi-a cerut să iau legătura cu Putin, să ajut. Era neliniștit. Rețineți, știe că zilele îi sunt numărate, că va fi ucis. Nu era greu să îl ucizi. Rușii aveau pretenții, una dintre ele era denazificarea, însemnând înlocuirea liderului și presupun că lumea a înțeles că asta însemna să fie ucis. Mai cereau dezarmarea, golirea Ucrainei de orice arme. Au fost 5-6 pretenții la început. Așa că Zelenski m-a sunat: ‘Poți să mă ajuți?’
La acel moment aveam o întâlnire cu Scholz, noul cancelar al Germaniei, care a înlocuit-o pe Angela Merkel. Sunt amândoi excelenți și foarte diferiți. Scholz este un om care vorbește puțin. Nu că Angela era mare vorbăreață, dar el… Aveam prima întâlnire în Ierusalim și era foarte tulburat pentru că era problema gazului, se temea pentru energia Germaniei și ramificații. I-am spus despre discuțiile mele cu Putin și că Putin a spus că ‘putem ajunge la o încetare a focului.’
Am vorbit de mai multe ori cu Putin și Zelenski la telefon. S-a întâmplat așa: s-a făcut schimb de drafturi ale înțelegerii. Nu doar prin intermediul nostru, ci și direct, în Belarus, într-un oraș numit Gomel. Au avut loc două runde de negocieri Rusia-Ucraina. Lumea le desconsidera, dar eu am considerat un lucru bun că vorbesc și am încercat să găsesc soluții. Mă temeam că va apărea o situație extremă, unde mulți civili vor fi uciși și va fi foarte dificil să mai ajungi la o încetare a focului. Era deja foarte greu așa cum era.
Așa că am numit-o o afacere ‘Kafr Kanna’. Am explica situația americanilor. Tot ce am făcut a fost coordonat pe deplin cu Biden, cu Macron, cu Boris Johnson, cu Scholz și, evident, cu Zelenski. Am avut o dezbatere cu americanii despre șansele de reușită. Cred că exista o șansă și o să explic. Ei spuneau că nu există nicio șansă. Dar sunt două întrebări: Dacă a existat o șansă pentru încetarea focului și dacă putea fi justificată. Erau câteva probleme.
Când m-am întâlnit cu Putin, el a făcut două mari concesii. Acum sunt evidente, dar atunci nu erau. A renunțat la denazificare, la uciderea lui Zelenski. Viața unui lider e neprețuită și știam că Zelenski e în pericol. Era într-un buncăr, așa că după 3-4 ore în cadrul întâlnirii l-a, întrebat: ‘O să-l omori pe Zelenski?’ El a spus: ‘Nu o să-l omor pe Zelenski.’ Apoi am zis: ‘Pot să înțeleg că îți dai cuvântul că nu îl vei omorî pe Zelenski?’ ‘Nu o să-l omor pe Zelenski.’
După întâlnire, în mașină de la Kremlin spre aeroport, l-am contactat pe Zelenski pe Whatsapp sau pe Telegram și i-am spus: ‘Acum am ieșit de la întâlnire, nu o să te omoare.’ El m-a întrebat: ‘Ești sigur?’ ‘100%, nu o să te omoare.’ Două ore mai târziu, Zelenski s-a dus la birou și s-a filmat acolo la telefon: ‘Nu mă tem.’ În fine, asta a fost o concesie făcută de Putin. A doua a fost că a renunțat la dezarmarea Ucrainei.
Și Zelenski a făcut o mare concesie în acea sâmbătă. Cred că a fost a doua sâmbătă după izbucnirea războiului. Războiul a izbucnit într-o joi, următoarea sâmbătă am fost la Moscova. Zelenski a retras inițiativa de aderarea la NATO. A spus: ‘Renunț la asta.’ Aceștia sunt pași uriași făcuți de ambele părți. Concesii uriașe. Războiul a izbucnit din cauza dorinței de aderarea la NATO și Zelenski a spus ‘renunț la asta’.
Au rămas chestiuni majore. Cea mai complexă problemă era cea teritorială: Donbas, Peninsula Crimeea și coridorul care se forma între cele două, în Mariupol. A doua problemă era cum se va proteja Ucraina și garanții. Ucraina cerea Rusiei să poată primi garanții de securitate de la America, Franța, toți cei mari. Și a fost o dispută, pentru Rusia o garanție înseamnă un pact, nu e nicio diferență față de NATO. Aici mi-am folosit experiența, m-am gândit mult și am zis că negocierea nu este rezonabilă, pentru că negociază pe ceva ce nu au. America îți va oferi ție garanții? O să se angajeze la așa ceva peste șapte ani, dacă Rusia încalcă ceva va trimite soldați după ce s-au retras din Afganistan și toate acestea? Am zis: ‘Volodimir, nu se va întâmpla, nu o să primești garanții, de ce negociezi?’
Apoi am sugerat ceea ce am numit ‘modelul Israelian’. Noi nu avem garanții. Am zis: ‘Sunt prim-ministrul Israelului, noi nu avem garanții de la nimeni. Dacă cineva ne invadează, nimeni nu ne-a dat asigurări și nimeni nu va veni să ne salveze. Ce avem este o armată puternică și independentă care se poate proteja singură. Așa că hai să uităm de aceste garanții și să discutăm parametrii pentru construirea unei forțe militare: ce fel de arme, ce avioane, câți ofițeri, soldați…’ Deci acesta a fost un progres cognitiv pe care ambele părți l-au acceptat. Din nou, a fost nevoie de timp… și apoi discuți ce rachete, acestea sunt rachete de asalt, de ce ai nevoie de ele…
Problema teritorială e… și asta este dinainte de Kafr Kanna, înainte de Sucha. Odată ce s-a întâmplat masacrul de la Bucha, am zis s-a terminat. Am văzut soluții și în acea privință. Mai bine nu intru în asta. Erau legate în principal de amânarea dezbaterii pentru 99 de ani. Tot felul de soluții la mijloc. Știam din conflictele nostre cu Gaza, Hezbollah că este foarte greu să ajungi la o încetare a focului. De ce? Ca de obicei, din cauza politicii interne a fiecărei părți. Niciuna dintre părți nu poate lăsa impresia că renunță, că pierde, că este slabă. Așa că după ce Zelenski a susținut războiul, acum să dea înapoi? Putin era foarte pragmatic, la fel și Zelenski. Nu era mesianic. Nu o să dezvălui lucruri pe care nu ar trebui să le dezvălui, dar Putin a înțeles pe deplin constrângerile politice ale lui Zelenski. Și Zelenski a fost pragmatic. Nu se întâmplă dintr-o dată. Trebuie să dai jos pe rând straturile. În orice negociere, toate părțile sunt pe poziții de bravadă. E o fază peste care poți să sari. Dar după ce începi să spui ‘înțeleg’, poți să ajungi treptat la miezul problemei.”
Bennet s-a referit și la călătoria sa la Moscova, care a avut loc sâmbăta (de Sabat). „Am încercat să reprogramăm, dar nu am ezitat. Contribuiam la protejarea vieților la scară globală”. Acesta a relatat cum Mossad-ul a închiriat un avion privat de mici dimensiuni, iar călătoria a fost una deloc confortabilă, peste Kazahstan, pentru a se evita Marea Neagră.
„Am ajuns la Moscova, ne-au întâmpinat câțiva oficiali la aeroport și am plecat spre Kremlin. Am ajuns într-o sală uriașă de așteptare și îmi pregăteam strategia în minte. Între timp studiasem totul în detaliu. M-am consultat cu foști lideri, am citit o carte despre relația Rusia-Ucraina, am consultat experți ruși, experți negociatori. Am așteptat afară, erau boluri cu ciocolată și prăjituri. Mi-au plăcut acele prăjituri. Apoi am intrat să-l văd pe Putin. Era în mijlocul pandemiei COVID, am stat la capete opuse ale mesei. Era distanță și aveam un microfon și un difuzor lângă mine. Traducătorii stăteau la distanță. Am început să vorbim. Am înțeles nevoile de bază ale fiecărei părți. Am rămas cu impresia că ambele părți își doresc încetarea focului. Așa cum am spus, Putin a făcut două concesii uriașe. Mi-am spus: wow, aceasta este o schimbare majoră. Sigur, trebuie să fii atent, poate fi o prefăcătorie, dar aceasta a fost impresia pe care mi-a lăsat-o. Am plecat foarte optimist.
De la Moscova, Bennett a plecat la Berlin, unde s-a întâlnit cu Scholz. Din Germania, i-a informat pe americani, pe Macron și pe Boris Johnson despre discuția cu Putin. Boris Johnson a adoptat o linie dură, Macron și Scholz erau pragmatici, iar Biden a adoptat o poziție de mijloc, potrivit relatării fostului premier.
„Apoi m-am întors în Israel și a început un maraton de negocieri asupra drafturilor de acord.” […] „Am remarcat că pe perioada conflictului Rusia-Ucraina Bibi nu m-a atacat. Cred că a realizat că desfășurăm o politică foarte inteligentă.”
„Cred că a fost o decizie legitimă a Occidentului de a continua să-l lovească pe Putin. Mă refer la abordarea mai agresivă. Să vă spun ceva? Nu pot să spun dacă au greșit. Poziția mea la momentul respectiv pe această temă a fost că nu este interesul național al Israelului. Nu ca problema consulatului sau Iranul. Când sunt preocupat de Israel sunt ferm. Aici nu am spus nimic. Eram doar mediatorul, dar am apelat la America în această privință. Nu am făcut cum mi-a plăcut mie. Tot ce am făcut a fost coordonat până la ultimul detaliu cu SUA, Germania, Franța. Ei au blocat acordul și părerea mea a fost că greșesc.
Privind retrospectiv, e prea devreme să știm avantajele. Partea rea la un răzvoi care merge înainte sunt victimele din Ucraina și Rusia. Este o lovitură dură pentru Ucraina. Va trebui să existe o uriașă reconstrucție de infrastructură, ca un Plan Marshall. A fost afectat exportul de cereale în Orientul Mijlociu, chiar dacă s-a rezolvat parțial. Prețul în creștere al energiei pune presiune mare pe democrații. Este foamete în Africa, vom vedea emigrație spre Europa. Pe de altă parte, și aici nu sunt cinic, este o coaliție aici, președintele Biden a creat o alianță împotriva unui agresor și asta se reflectă în alte arii, cum ar fi China, Taiwan și sunt consecințe.
Așa că este prea devreme să știm. Eu susțin că a fost o șansă bună pentru a se ajunge la încetarea focului, dar nu susțin că ar fi fost decizia corectă. La momentul respectiv am considerat că este decizia corectă să înceteze focul, acum nu pot spune. Poate ar fi transmis un mesaj greșit altor țări, sunt lucruri în care nu vreau să intru, de ce era decizia corectă sau nu.”