Un război surd are loc în Siria în această perioadă în care trupele ruse şi americane au intrat în contact şi în confruntări directe în numeroase zone pe teren. Flancaţi de companiile militare private controlate de GRU şi de trupele guvernamentale siriene, ruşii au declanşat o campanie de şicanare şi atacuri directe asupra trupelor americane din nord-estul Siriei, pe care doresc să le împingă afară din Siria.
Rezultatele sunt morţi, răniţi, şicanări şi lupte directe între trupele celor două state şi acuzaţii reciproce de încălcare a angajamentelor bilaterale de a nu intra în luptă directă pe teren.
Militari americani răniţi într-o tamponare voită cu un blindat rus
Momentul care a reamintit şi adus în discuţie scărmăneala ruso-americană – dar cu episoade care s-au soldat cu morţi să răniţi – a apărut marţi, 25 august, când publicaţia Politico a relatat despre incidentul desfăşurat la ora 10 dimineaţa, ora locală, între un vehicul blidat rus şi unul militar de teren american, pregătit împotriva dispozitivelor explozive improvizate, lângă Dayrick-Siria. Nu a fost vorba, de această dată, despre o confruntare şi un schimb de focuri, ci despre o ciocnire fizică între vehiculele militare ruse şi americane, în care au fost răniţi 4 militari americani (date ulterioare arată că numărul răniţilor ar fi urcat la 7). E vorba despre răni uşoare rezultate în urma coliziunii.
Incidentul, numit altercaţie de către oficialii americani, a avut loc în Nord-Estul Siriei, în zona rezervată controlului american, atunci când trupele ruse au pătruns în zona respectivă. Nu este prima confruntare de acest fel, într-o întâlnire anterioară, un vehicul rusesc fusese împins de pe traiectorie şi îndepărtat cu forţa din zonă, cu ajutorul unui vehicul american greu, de teren, fără a deschide focul. Partea americană evită să dea publicităţii aceste incidente în general, dar răspunde, cel mai des, întrebărilor mass mediei, dacă află despre asemenea ciocniri. De această dată, Pentagonul a trimis către Casa Albă pentru detalii, incidentul desfăşurându-se în timpul Convenţiei Republicane şi ştiut fiind că afinitatea preşedintelui Trump pentru „prietenul său“ Putin face ca orice asemenea referiri să fie nedorite şi evitate.
Rusia şi SUA au stabilit un mod de comunicare eficient la nivelul conducătorilor miltari şi arii de desfăşurare care stabilesc formulele de dezescaladare şi evitare completă a confrutărilor. Însă acestea intervin adesea, de această dată fiind vorba despre semnale mai serioase care trimit către o strategie rusă de ultimă oră de a provoca şi de a împinge trupele americane afară din Siria.
Retragerea şi revenirea trupelor americane pe poziţii pentru combaterea Daesh-ISIS
În octombrie, anul trecut, Preşedintele Donald Trump a ordonat brusc retragerea trupelor americane din Irak, circa 1000 la număr, care ajutau în zona kurdă Forţele Democratice Siriene-majoritar kurde – să lupte cu Daesh-ISIS autointitulată Stat Islamic. Imediat a intervenit operaţiunea ofensivă a Turciei în regiune, având drept scop îndepărtarea kurzilor, inclusiv cei din SDF, de lângă frontiera turcă, pe toată lungimea ei.
La foarte scurt timp şi la fel de brusc, ordinul Preşedintelui Trump a fost schimbat, 500 militari rămânând pe loc să apere puţurile de petrol din zonă să nu intre sub controlul Daesh şi să sprijine luptătorii kurzi în lupta contra structurii teroriste din Siria. Deşi victoria asupra Daesh-ISIS a fost declarată acum doi ani, după preluarea deplină a controlului, un raport ONU de dată recentă arată că Stat Islamic este în continuare un pericol, există încă peste 10.000 de luptători în celule disparate în toată zona de frontieră dintre Siria şi Irak, inclusiv în Nord-Estul Siriei unde se află trupele americane.
Pe de altă parte, partea americană a minimalizat ameninţarea organizaţiei. SUA a recunoscut, la nivelul conducerii militare, că ISIS încă există, reprezintă o ameninţare şi nu trebuie lăsată să se dezvolte, trebuie combătută, dar nu poate afecta pentru trupele americane, nici Peshmerga kurdă şi SDF, ci mai degrabă formaţiunile tribale din regiune. Aici celulele ISIS răspândite în zona rurală pot să exercite presiuni şi să creeze probleme localnicilor. În orice caz toate aceste pungi de potenţial terorism local trebuie eliminate. Luptătorii străini au fost fie capturaţi, fie au murit în lupte, fie au plecat în alte zone, cu precădere în zona subsahariană.
Acordul militar SUA-Rusia şi poziţiile celor două state faţă de aceste incidente şi ciocniri
În luna decembrie, a fost stabilit acordul de dezescaladare şi deconflictualizare ruso-american menit să evite ca cele două state să ajungă cu forţele combatante naţionale faţă în faţă, în confruntări directe, cum s-a mai întâmplat. În principiu, acordul stabileşte o linie roşie de comunicare între comandanţii de zone ruşi şi americani, în special în regiunile în care ar trebui să se afle exclusiv trupele americane, dar în imediata lor apropiere au ajuns trupe ruse. Este vorba despre o regiune mai redusă decât cea anterioară în care patrulau şi îşi aveau bazele de două ori mai mulţi militari, înainte de retragere.
Astfel, ambele părţi urmează să notifice mişcările de trupe care sunt în proximitatea trupelor celeilalte părţi. Rusia a abuzat de acest canal, inundându-l cu informaţii care nu s-au verificat şi mişcări de trupe care nu au mai avut loc, în schimb ignorând permisiunea care nu li se acordase de către americani pentru anumite mişcări şi „uitând“ să comunice alte mişcări de trupe. Rezultatul este şi o situaţie de testare, dar şi confuzia crescândă între părţi, la mişcîrile neprevăzute de trupe locale.
Astfel, după incident, ambele părţi, rusă şi americană, se acuză reciproc de mişcări neprofesioniste, periculoase, de provocări şi încălcarea acordurilor din decembrie. Pe fond, dacă analizăm comunicatele oficiale obţinute, la izbucnirea scandalului declanşat de publicarea înregistrărilor ciocnirii, filmate de la bordul vehiculului american, vedem că partea americană reproşează prezenţa patrulei ruse într-o zonă unde nu trebuia să se afle, încălcând acordul, în timp ce Rusia susţine că a notificat prezenţa sa şi misiunea sa, dar nu a fost respectată traiectoria de deplasare, zona şi conţinutul misiunii sale şi atunci s-a văzut nevoită să înlăture ameninţarea americană pentru a-şi îndeplini misiunea.
Discuţie la cel mai înalt nivel, al şefilor armatelor rusă şi americană
Cel mai probabil, Rusia a comunicat această mişcare de trupe, dar nu a primit acordul să o efectueze de la partea americană, pentru că nu trebuia să se afle acolo. Trupele ruse au ignorat interdicţia şi au procedat intrând în zonă şi în coliziune cu trupele americane, bazându-se pe faptul că strategia americană este una de a nu provoca şi a nu trage în trupele ruse din Siria.
Pe de altă parte, trebuie spus că partea americană a introdus în regulile de angajare a trupelor sale din Siria eliminarea oricărei ameninţări la adresa vieţii militarilor săi, deci odată atacaţi, americanii ar fi reacţionat cu toată puterea. În manualul american de descriere a misiunilor nu intră, însă, perspectiva ciocnirilor cu vehicule militare ruse, pentru care nu există, fireşte, proceduri. Nu e un atac direct, nu pune în pericol viaţa militarilor americani, chiar dacă e o acţiune agresivă şi ofensivă la adresa acestora şi se poate solda cu răniri, ca în cazul prezent.
Incidentul, dar mai ales faptul că a ajuns public, a făcut ca, potrivit unui purtător de cuvânt al Generalului Mark A. Milley, peşedintele Joint Chiefs of Staff – Statul major al Armatei americane, cea mai înaltă funcţie militară în statul american – a anunţat că acesta a sunat miercuri, 26 august, şi a avut o convorbire telefonică cu şeful Statului Major General al Armatei ruse, Gen. Valery V. Gerasimov. Nici partea americană, nici cea rusă nu au dat publicităţii detaliile convorbirii.
Incidente repetate şi ciocniri cu morţi şi răniţi în Siria
Această ciocnire, calificată drept incident, alercaţie sau scărmăneală între trupele ruse şi americane din Siria, vine după o perioadă extrem de contondentă în regiune cu numeroase evenimente militare violente care au implicat trupe americane. Astfel, nu mai devreme de 17 august, un convoi american a tras pentru a se apăra la un atac de lângă un punct de trecere preluat de trupele guvernamentale ale lui Bashar al Assad, susţinute de trupe ruse. La 18 august, trei rachete Katiusha mici au căzut lângă baza militară americană Conoco din nord-estul Siriei. Ele ar fi fost trase dintr-o zonă controlată de trupele guvernamentale siriene, şi nu au făcut victime – morţi sau răniţi.
Oficialii americani consideră deja că vorbim despre un mod de acţiune al Rusiei, folosind armata sa, trupele paramilitare din Companiile Militare private – cu precădere Wagner – trupele guvernamentale siriene sau miliţiile care le susţin pentru a pune presiune constantă, a ataca şi provoca ciocniri şi schimburi de focuri cu partea americană, scopul fiind să creeze cât mai multe incidente care să facă staţionarea trupelor americane tot mai grea şi mai periculoasă şi să-l determine pe Preşedintele Trump să cheme trupele americane acasă.
În cazul ciocnirii din 17 august, la ora 9 dimineaţa, la un punct de trecere la sud-est de Al Qamishli, un soldat sirian a fost ucis şi doi răniţi după ce o patrulă americană motorizată a intrat în aria pe care o patrula regulat, dar unde punctul de control ‘Tal al-Dhahab’ a fost ocupat de trupele guvernamentale siriene. Altercaţia dintre cele două părţi ar fi dus la deschiderea focului de către sirieni şi replica dată de către americani. Aici ar fi fost implicat şi un elicopter sau avion american care ar fi deschis focul.
U.S. Central Command, comandamentul american responsabil de acţiunile militare din Orientul Mijlociu, a dat alte explicaţii, prin intermediul purtătorului de cuvânt, colonelul Myles B. Caggins III. Comunicatul susţine că forţele coaliţiei anti-ISIS conduse de americani şi trupele Forţelor Democratice Siriene efectuau o patrulă de rutină în zona lor de responsabilitate, în Nord-Estul Siriei, lângă Tal al-Dhahab, unde au dat peste un punct de control ocupat de forţele regimului sirian. După o discuţie cu cei din acest punct, sirienii au lăsat convoiul să treacă, dar imediat patrula a intrat sub foc de armă de la militari din imediata vecinătate şi a replicat pentru a se apăra. Nu a fost nici un atac aerian iar incidentul este sub investigaţia comandamentului american.
Aventurile confruntărilor ruso-americane din Siria au devenit periculoase
Forţele militare ruse şi americane au operat în imediata proximitate în Siria de mulţi ani, de la intervenţia rusă în Siria, în 2015. Totuşi comandanţii ambelor părţi au avut grijă ca armatele celor două state să nu intre în confruntare şi schimb de focuri direct, deşi incidente de acest fel au mai avut loc, fiind greu de evitat într-un spaţiu de război atât de complex şi cu atâţia combatanţi.
Confruntări directe au avut loc în câteva ocazii în Siria, între trupe americane şi ruse. Cele mai cunoscute şi dese au vizat întâlniri şi şicane ale avioanelor ruse şi americane care operează deasupra Siriei, fără a fi cunoscută vreo ocazie cu care aceste provocări să se fi soldat cu prăbuşirea sau doborârea vreunui avion. În plus, confruntările s-au oprit înainte de schimbul de focuri, atunci când părţile şi-au afişat clar apartenenţa la cele două armate naţionale. Cea mai mare excepţie a fost cazul unei bătălii de 4 ore în care trupe ruse şi private ruse din grupul Wagner, împreună cu grupări pro-guvernamentale, au luat cu asalt, în 2018, o zonă în care se aflau trupe americane ce păzeau o rafinărie. Trupele americane de comando au omorât între 200 şi 300 de militari inclusiv pe cei ruşi.
Totuşi, în ultimele luni, cu precădere printr-o schimbare de manieră de abordare a confruntărilor, intervenită în luna august, trupele ruse din Siria au forţat constant confruntări cu trupele americane pe teritoriul controlat de acestea în nord-estul Siriei. O campanie deliberată prin care se încearcă crearea unui set de ameninţări atât de importante pentru a determina plecarea trupelor americane din regiune, cu condiţia de a nu înregistra, dacă se poate, un schimb de focuri direct provocat de trupele ruse.
Subiectul este extrem de sensibil acum, în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale americane, şi probabil tocmai de aceea e ales un asemenea moment. Pe de o parte, se încearcă crearea de precedente şi modalităţi de comportare care să marcheze perioada viitoare în Siria. De exemplu, pentru a nu escalada disputa, trupele americane din ciocnirea de marţi s-au retras, întrerupându-şi marşul. Apoi e vorba despre precedente făcute în perioada preşedinţiei Trump, mai puţin înclinată spre confruntări cu Rusia şi care nu aduce în discuţie publică sau în discuţiile telefonice bilaterale ciocnirile din Siria ce implică militari americani, pentru a impune regulile după eventuala schimbare a administraţiei, cu avantaje directe pentru partea rusă.