Rusia își întărește prezența în Balcanii de Vest, fiind pe punctul de a dobândi o bază militară chiar în miezul Balcanilor, în spatele României și Bulgariei și în apropierea bazei americane din Kosovo și a sediului KFOR, forțele NATO din Kosovo.
Este vorba despre presiunile lansate de Rusia la adresa Belgradului pentru a transforma „Centrul Umanitar ruso-sârb” de la Nis – o facilitate comună rusosârbească desemnată să intervină în situații de urgență civilă și dezastre naturale în întreaga regiune a Balcanilor de Vest – creat în 2011, întro adevărată bază militară, cu statut de extrateritorialitate inclus și imunitate diplomatică pentru personalul rus.
România a remarcat de nenumărate ori situația nepotrivită de la Nis, în special pentru faptul că Centrul este cofinanțat (sau mai degrabă finanțat aproape în întregime) de către Ministerul pentru Situații Speciale al Federației Ruse, o structură militarizată aparținând Armatei ruse care intervine în Apărarea Civilă (conceptul sovietic al urgențelor civile, care cădeau în responsabilitatea Armatei în statele foste socialiste), dar care se ocupă pe scară largă și de spionajul militar și politic, potrivit Associated Press, care susține că oficialii americani consideră că baza de la Nis se transformă într-o bază de spionaj rusă pentru toate statele din Balcani. De asemenea, nu rareori zboruri militare cu dedicație spre și dinspre Nis către Rusia traversează spațiul aerian românesc, oricând și-o doresc, fie că e o criză umanitară în Balcanii de Vest, fie se inventează vreun exercițiu în vreo țară din regiune, deci motive multiple pentru un calendar strâns cu enorm de multe zboruri militare ruse deasupra teritoriului României. Evident, cu destinație umanitară.
Nu mai târziu de marți, ambasadorul rus la Belgrad, Aleksandr Cepurin, a fost primit de Președintele Serbiei, Aleksandar Vucic, și a solicitat imperativ rezolvarea statutului bazei de la Nis „cât mai curând cu putință”, lucru necesar din cauza „volumului enorm de muncă derulat aici zilnic”. Reacția sârbă a venit prin vocea premierului Ana Brnabic, care a susținut importanța centrului de la Nis pentru țara sa, deoarece acordă ajutor în situații de urgență, și a afirmat tăios pentru presa sârbă că „nici Moscova, nici Washingtonul nu vor influența în niciun fel guvernul său pentru o decizie în privința statutului Centrului de la Nis”.
Moscova a negat în mod repetat relatările de presă în legătură cu așa-numitul „Centru Umanitar Ruso-Sârb” de la Nis că ar fi o bază de prim plan și un avanpost avansat al Rusiei în Balcanii de Vest, destinat spionajului și contracarării Occidentului în regiune. Din contra, Rusia reafirmă constant că baza e utilizabilă doar pentru misiuni umanitare.
Preocupările americane în legătură cu Centrul de la Nis au fost exprimate în repetate rânduri, de la fondarea acestuia în 2011. Locația sa și proximitatea cu frontierele statelor NATO, cu Kosovo, baza americană și a NATO din regiune fac să existe o preocupare legitimă față de zborurile, aparatura folosită și instrumentarul de supraveghere rus adus în regiune, la baza de la Nis, de unde spionajul este posibil. În plus, adjunctul asistentului Secretarului de Stat pentru afaceri europene și euroasiatice, Hoyt Brian Yee, a declarat, într-o audiere din Senat pe tema Balcanilor de Vest, că existența bazei de la Nis nu e o preocupare acum pentru SUA, „dar poate deveni, dacă primește ceea ce Rusia a cerut Serbiei, un tip de statut special și un statut diplomatic protejat sau imunitate pentru personalul de acolo”.
Serbia are o mișcare de balansare între aliatul său strategic Rusia – care a susținut-o constant în Consiliul de Securitate, pentru a bloca recunoașterea Kosovo și orice element de separatism fără acordul Belgradului – și Occident, în timp ce are relații cu NATO și e stat aspirant la integrarea în UE. Mai mult, alături de Muntenegru, Serbia se află în prima linie în pregătirile de aderare, iar anul viitor negocierile de aderare la UE ar putea fi formal lansate. În relațiile cu NATO, deși există forme de cooperare și reforma sectorului de apărare, cu sprijin NATO, Serbia păstrează rezervele din perioada 1999, are un Plan Individual de Acțiuni cu NATO, dar a anunțat că nu are nicio intenție de a deveni stat membru NATO.