Arcanele mişcării talibane, care s-a întors la putere în Afganistan după o ofensivă de doar zece zile asupra marilor oraşe ale ţării, sunt învăluite în mister, la fel ca în perioada de cinci ani, între 1996 şi 2001, când au condus pentru prima dată ţara.
Iată o scurtă prezentare a principalilor lideri ai acestei grupări islamiste radicale întocmită de AFP.
Hibatullah Akhundzada, liderul suprem
Mullahul Hibatullah Akhundzada a fost numit la conducerea talibanilor în mai 2016 în timpul unei tranziţii rapide la vârful puterii survenite la câteva zile după moartea predecesorului său, Mansur, ucis de o dronă americană în Pakistan.
Înainte de numirea sa, nu se ştiau prea multe despre el, doar că era mai priceput în chestiuni judiciare şi religioase decât în arta războiului.
Acest erudit s-ar bucura de o mare influenţă în cadrul insurgenţei, supraveghind mai ales asupra sistemului său judiciar, însă unii analişti cred că rolul său în fruntea mişcării ar fi mai mult simbolic decât operaţional.
Fiu al unui teolog, originar din Kandahar, o regiune paştună cunoscută ca leagănul talibanilor, Akhundzada a obţinut rapid o promisiune de loialitate din partea lui Ayman al-Zawahiri, liderul reţelei teroriste Al-Qaeda.
Egipteanul l-a numit drept „emirul credincioşilor”, un apelativ care i-a permis să aibă parte de credibilitate în universul jihadist.
Akhundzada a avut misiunea delicată de a-i uni pe talibani, fracturaţi de o luptă violentă pentru putere după moartea lui Mansur şi dezvăluirea că au ascuns vestea despre moartea fondatorului mişcării, mullahul Omar.
El a reuşit să menţină grupul unit şi a continuat să acţioneze în discreţie, limitându-se la difuzarea unor mesaje rare, de regulă cu ocazia sărbătorilor musulmane.
Mullahul Baradar, cofondatorul
Abdul Ghani Baradar, născut în provincia Uruzgan (sud) şi crescut la Kandahar, este cofondatorul talibanilor împreună cu mullahul Omar, decedat în 2013, dar a cărui moarte a fost ascunsă timp de doi ani.
La fel ca în cazurile multor afgani, viaţa sa a fost transformată de invazia sovietică din 1979, care l-a făcut mujahedin.
În 2001, după invazia americană şi prăbuşirea regimului taliban, el ar fi făcut parte dintr-un mic grup de insurgenţi dispuşi pentru încheierea unui acord de recunoaştere a administraţiei de la Kabul. Dar această iniţiativă nu a fost dusă la bun sfârşit.
A fost arestat în 2010, la Karachi, în Pakistan, în timp ce era şef militar al talibanilor. A fost eliberat în 2018, în urma presiunilor Washingtonului.
Ascultat şi respectat de diferite facţiuni talibane, el a fost numit, după eliberare, în postul de şef al biroului politic, cu sediul în Qatar.
De acolo, el a condus negocierile cu SUA în privinţa retragerii forţelor străine din Afganistan şi negocierile de pace cu guvernul afgan, care nu au avut efectul scontat.
Sirajuddin Haqqani, şeful reţelei Haqqani
Fiu al unui faimos comandant anti-sovietic, Jalaluddin Haqqani, Sirajuddin este atât numărul doi în mişcarea talibană, cât şi liderul puternicei reţele care poartă numele său de familie.
Reţeaua Haqqani, fondată de tatăl său, este catalogată drept teroristă de către Washington, care a considerat-o întotdeauna ca pe una dintre cele mai periculoase facţiuni angajate împotriva trupelor americane şi NATO.
Reţeaua este cunoscută pentru faptul că recurge la atentate sinucigaşe, fiindu-i atribuite unele dintre cele mai violente atacuri comise în ultimii ani în Afganistan.
De asemenea, este acuzată că a asasinat oficiali afgani de rang şi că a luat ostatici occidentali pentru a-i elibera în schimbul unor recompense sau în schimbul unor prizonieri, printre ei numărându-se soldatul american Bowe Bergdahl, eliberat în 2014 în schimbul a cinci deţinuţi afgani din închisoarea Guantanamo.
Cunoscuţi pentru independenţa lor, abilităţile de luptă şi afacerile îndoielnice, membrii reţelei Haqqani sunt responsabili cu operaţiunile talibanilor în zonele muntoase din estul Afganistanului şi ar avea o influenţă puternică asupra deciziilor mişcării.
Mullah Mohammad Yaqoob, moştenitorul
Fiu al mullahului Omar, Yaqoub este şeful puternicei comisii militare a talibanilor, care decide orientările strategice în războiul dus împotriva guvernului afgan.
Ascendenţa sa şi legăturile cu tatăl său, venerat de toţi talibanii, îl fac o figură unificatoare într-o mişcare mare şi diversă.
Cu toate acestea, speculaţiile despre rolul său exact în cadrul mişcării persistă. Unii analişti consideră că numirea sa la conducerea comisiei militare, în 2020, nu a fost decât un act pur simbolic.