Observ că nimeni, nici dintre politicieni, nici din ”opinia publică” nu și asumă eșecul pentru ”realizările” acestor puțoi obraznici, pluseriști, care delabrează țara. Asta demonstrează clar cum sunt pervertite si falsificate valorile cu care spunem intotdeauna in gura mare că ne place să trăim.
Există, totuși, cât vor mai avea voie, o parte a acestui popor, oameni de bun simț – lebede triste și tot mai rare -, vorba lui J.L.Borges, care seîncăpățînează, atunci când cercetează așa-zisa opinie publică, să observe că cele mai multe subiecte dezbătute, sunt false și nu creează decât spaime și confuzie. Exact așa cum spunea Chamfort: ”Opinia publică este cea mai rea dintre toate opiniile”.
Cred că este, acum, destul de clar: manipularea opiniei publice a făcut să pară un adevăr, una din cele mai perfide contrafaceri a realității. O așa-zisă ”opinie publică” de o anume factură, scoasă în stradă de căte securiști, a hotărât că tinerii puțoi întârziați, odrasle ale capilor îmbogățiți ai securității lui Ceaușescu, pluseriștii de azi, trebuie să înlocuiască ceeace ei numeau ”expirații”.
Nici dezastrul din Capitală, produs de Clotilde Armand și Nicușor Dan, nu par să afecteze liniștea complice a opiniei publice și lipsa ei de acțiune, chiar dacă în spatele acestor (in)acțiuni se ascund aranjamente financiare, nu de puține ori date în vileag de presă. Farmecul puțoismului fanat, de tip securist pare să fi adormit orice posibilă vigilență a acestei ”opinii publice” care umplea altă dată străzile Bucureștiului, doar pentru că OUG 13 prevedea introducerea unui prag de 200.000 lei pentru infracțiunea de abuz în serviciu!!!!! Nu-i așa că e impresionant?
Așa au apărut, împinși în față de neamurile lor, bătrânii din securitate, cei cu afaceri bănoase, pentru perpetuarea ”speciei”, puțoii întârziați.
Există o gresală, însă, aceea pe care o fac toate regimurile criminale. A crede că istoria încremenește exact cu ei la conducere și că nu vor da socoteală niciodată, chiar dacă au susținerea interesată a unui Occident care nu și poate depăși instinctele de colonizator. Fac aceeași greșeală pe care a făcut-o și Lenin, imaginându-și că acel tip de comunism propus de el era ireversibil.
La un moment dat, Evenimentul Zilei a organizat un sondaj în rândul cititorilor săi, privind „Evenimentul care i-a enervat cel mai tare pe români în 2017”. Emiterea la începutul anului, de către fostul cabinet Sorin Grindeanu, a Ordonanței de Urgență 13 privind modificarea Codului Penal și a Codului de Procedură Penală, conduce topul EVZ. În sondajul în care au votat 11.000 de cititori ai Evenimentului zilei, emiterea OUG 13 este pe primul loc, cu 36,34%. Surprinzător sau nu, în topul EVZ, abia pe locuri secunde figurează cutremurătoarele stenogramele cu procurorul „Portocală”, cu Laura Codruţa Kovesi și „decapajul instituțional”, ancheta la DNA – 17.58%, și, abia pe locul al treilea sufrageria lui Oprea, cu 17%. Pe locul 4 este moțiunea PSD contra propriului Guvern – 10.12% și pe locul 5 arhiva SIPA – 5.04%.
Probabil că revăzute acum, lucrurile nu mai stau așa, dar istoria din spatele acestei ”opinii publice” nu mai poate fi întoarsă. Protestele generate de ”ordonanța 13” au atins apogeul, când peste 600.000 de manifestanți au ieșit în stradă, în pofida faptului că în aceeași zi Guvernul decisese abrogarea lui. Manifestațiile s-au desfășurat sub simbolul #rezist, haștag, cu care inteligenta opinie publică s-a identificat pe rețelele de socializare.
”Putem fi siguri că fiecare axiomă și idee general acceptată va fi o imbecilitate având în vedere că a reușit să obțină sprijinul majorității”, scrie Chamfort, și, dacă facem acum o analiză atentă a acestor ”întâmplări” nu putem să nu-i dăm dreptate.
Fiindcă există azi multe acte din realitatea imediată, care nu pot să nu ne dea de gândit.
De exemplu, cum am putea explica liniștea mormântală în ”opinia publică”, martoră la umilirea pensionarilor? Nici acum, când s-a ajuns până acolo, încât bieților bătrâni li s-a tăiat până și sporul de handicap. A circulat pe toate televiziunile cazul unei femei din Argeș, Elisabeta, în vârstă de 83 de ani, care trăiește cu doar 33 lei și care nu-și cumpără pâine decât de 2 ori pe săptămână, miercurea și vinerea.
Cu toate astea, este o liniște asurzitoare pe străzi și în opinia publică. Strada pare mai interesată de concedii, decât de generația muritorilor de foame care ne-au adus pe lume. Nici scumpirile care vin în valuri, nici valorile inimaginabile ale unora din pensii, de 40-50 de mii de lei, obținute prin artificii legislative, pensii mult mai mari decât salariile oricum uriașe, pe care le-au avut aceștia înainte de pensionare, nu văd că ar produce emoție.
Străzile au rămas pustii și pe când presa dezvăluia manevrele de distrugere a transplantului și cele de eliminare a marilor personalități ale medicinei românești, de către ministrul puțoi PLUSRist al sănătății, dar și acum, când ministrul baby face progresisto-securist Năsui atentează cu bună știință la interesul național, făcând cadou străinilor compania de sare a României. Pentru resursele țării noastre s-au luptat strămoșii noștri, și-au dat viața, iar acum un trădător de neam vine și vinde resursa de sare. Străzile sunt în continuare pustii, chiar dacă e ce clar că obiectivul acestor neterminați nu e bunăstarea
românilor, ci să vândă bucată cu bucată resursele țării către străini. Dar opinia publică nu pare nici măcar enervată de acest ”amănunt”.
”Cum se schimbă vremurile – îi scria în 8 februarie 1919 Hortensia Cosma, frumoasa soție lui Octavian Goga aflat la Paris -, … Au ajuns copiii Ionel Mocsonyi și Viorel Tilea, să joace un rol în politică! Probabil i-au ales pentru numele lor (nepotul lui Rațiu și celălalt…). Au norocul să fi scăpat întregi și intră și ei în țara care va fi a lor și a copiilor lor…”
Acum, în locul copiilor unor politicieni de seamă au apărut copiii unor securiști odioși, membri ai unui aparat odios, de represiune al poporului român, îmbogățiți pe spatele celor pe care îl torturau. Poliția politică a devenit doar politică, la distanță de numai o generație. Dar vașnica ”opinie publică” pare să nu aibă nici o tresărire.
Dacă dăm dreptate lui Pier Paolo Passolini și suntem de acord că „fotbalul este ultima reprezentație sacră a secolului”, înțelegem că victoria Italiei, după finala de de Wembley a demonstrat și în acest fel că vitalitatea tinereții nu este deloc mai bună decât maturitatea, și a scos, totodată în evidență un adevăr care în lumea acestor puțoi obosiți, oricum nu valorează doi bani: valoarea experienței și a prieteniei. Pentru ei experiența nu există, iar ”prieteniile lor” sunt generate doar de interes. Se spune că Giorgio Chiellini i-ar fi spus la întâlnirea de la Palazzo Quirinale președintelui Mattarella, așa: „Signor Presidente, l’amicizia ha vinto!”